Privind data întemeierii satelor nu există nici o sursă care să le ateste. Totuși unele materiale descoperite pe vechile vetre ale satelor scot în evidență existența unui loc încă din epoca neolitică ca urmare a resturilor de ceramică și chiar un ciocan neolitic șlefuit cu gaura.
Faptul că în jurul comunei se găsesc localități ce aparțin strălucitei culturi neolitice Cucuteni (ca Răcăciuni, Mândrișca, Gura Văii) ne fac să credem că acest complex cultural s-ar suprapune și asupra comunei Parava, deși nu s-au făcut investigații arheologice de către specialiști.
Tradiția păstrează însă existența satelor Drăgușani, Parava și Teiuș încă din epoca lui Ștefan cel Mare unde locuitorii trăiau organizați în obști de țărani răzeși, formă ce se va menține până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Excepție face satul Rădoaia, format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin venirea țiganilor “ursari” din satul Copăcești, județul Vrancea, ca argați și pentru muncă pe moșia boierilor Alexandrini.
Teritoriul actual din vatra satului Rădoaia a fost cumpărat de către țigani de la boierii sus amintiți punând bazele satului Rădoaia.
Trebuie amintit că la cele două extremități ale satului Drăgușani s-au constituit două cătune: la est- Străoani – format din populația clacasa venită la muncă pe moșiile boierilor Brăiescu și Alexandrini, iar la vest – Schitul – format dintr-o populație venită din diverse sate în jurul unei mănăstiri, astăzi distrusă, de la care și-a luat și numele.
Ambele cătune fac astăzi corp comun cu satul Drăgușani.
Condițiile istorice vitrege determinate de invaziile tătare și turcești au făcut ca vetrele satelor să migreze spre adăposturile pădurilor și văilor dinspre vest.
În ceea ce privește importanța comunei în istorie, pe teritoriul ei nu au avut loc evenimente deosebite, deși locuitorii ei au fost martori la evenimentele importante ce au frământat poporul român în veacurile existenței acestei comune.
Privind denumirile localităților ce compun comuna Parava, precum și atestarea documentară a acesteia nu există nici un document în acest scop.
Tradiția legendară a localnicilor pornește de la ideea ca teritoriile actualelor sate Parava și Drăgușani au fost făcute drept danii unor viteji plăiești ai lui Ștefan cel Mare.
Se spune că domnitorul, venind dinspre Borzești în satul Dumbrava (sat vecin cu comuna Parava în partea de vest), a întâlnit o oaste turcească pe care a înfrant-o, dar pentru a-și mări forțele a mai poposit aici câtva timp.
Apoi, coborând spre Răcăciuni și văzând frumusețile locului precum și rodnicia pământului, Ștefan cel Mare ar fi instalat pe aceste plaiuri “mioritice” doi dintre slujitorii lui: Pârvu și Dragus (sau Drăgușanu).